Până la liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană, în urmă cu opt ani, Ala Vladica putea numără pe degete zilele în care își revăzuse nepoții „pe viu”. Îi saluta online, pe Skype. Și astăzi îi amintește cum îi dădeau lacrimile de fiecare dată când încheia discuția. În plus, pentru a obține viză Schengen trebuia să meargă la ambasada Estoniei de la Kiev. Deseori solicitările i-au fost refuzate. Cel mai dureros a fost atunci când se născuse primul nepoțel, Alex. A mers de trei ori după viză cu toate documentele necesare, dar fără sorți de izbândă.