Skip to main content

Culorile din grădina Danielei, fata cu sindrom Down care și-a deschis o afacere cu flori cu suportul Uniunii Europene

Florile din grădina Danielei

O seră și un magazin de flori sunt amplasate în inima satului Colibași, situat în sud-vestul Moldovei. Este afacerea Danielei, o fată diagnosticată cu sindromul Down, care a visat dintotdeauna la o pasiune doar a ei.  

Potrivit unei analize ample privind implicarea femeilor în dezvoltarea economiei realizată de Biroul Național de Statistică în 2016, la conducerea întreprinderilor sau organizațiilor sunt de trei ori mai puține femei decât bărbați. Totodată, lucrurile au tendința să se schimbe. În ultimii ani, femeile se implică tot mai mult în domeniul antreprenorial. Astfel, dacă în 2016 erau 16% de femei de afaceri, în 2020 numărul a crescut până la 33,9% din întreaga populație a țării. Iar una dintre aceste femei este Daniela. 

„Flori!”

Daniela Pruteanu are 19 ani și este copilul soarelui, cum o dezmiardă cei apropiați. Acest lucru o face să chicotească încet de încântare, iar chipul cu trăsături moi i se luminează instant. 

În urmă cu doi ani, Daniela, împreună cu mama ei Elena a început să crească flori în ghivece. Mai întâi au fost câteva semințe, apoi au plantat și mai multe, până sera construită de tatăl tinerei, Petru, s-a umplut cu sute de flori, care acopereau pământul cu un covor colorat și foarte parfumat. Florile erau o pasiune de-a Danielei de când era mică, iar mama îi insufla dragostea pentru natură și grija pentru fiecare crenguță, pentru fiecare fir de iarbă. Îi plăcea atât de mult, încât primul cuvânt a fost „flori”.

L-a pronunțat atunci când i-a auzit pe părinți discutând despre ce ar putea crește în locul verzei, care cerea investiții prea mari și aducea un profit prea mic. Cuvântul a planat deasupra gândurilor întregii familii și după câteva minute au zis să încerce să crească flori.

Au construit sera, au pregătit pământul, au tras apă. Și când razele soarelui au trecut prin pelicula moale a serei au plantat diferite soiuri de flori, ținând neapărat cont și de cererea pieței. „Învățăm câte puțin să ne construim și dezvoltăm afacerea”, mărturisește Daniela, în timp ce stropește un rând de flori care au început deja să-și deschidă petalele. 

Copilul soarelui

Daniela este diagnosticată cu sindromul Down, dar asta nu a oprit-o să învețe în rând cu ceilalți copii din clasă, să cânte la vioară, să fotografieze și să se gândească ce i-ar plăcea să facă mai departe. Acum se visează o femeie de afaceri, care singură își va clădi un viitor frumos în pofida celor care i-au spus la naștere că nu are să supraviețuiască. A demonstrat atunci că este puternică și demonstrează acest lucru și acum, în fiecare zi. Chipul îi este luminat de un zâmbet larg când deschide ușa serei, când intră în căldura confortabilă care o învăluie într-o fracțiune de secundă și trece pe lângă fiecare floare. 

Mereu i-a plăcut să se afle în natură, printre flori și să se încarce de la ele cu energie. „Printre ele mă simt bine”, recunoaște Daniela, și nimeni nu are nicio îndoială când o urmărește cum își trece delicat degetele peste frunze și petale, ca să nu le rănească în niciun fel. Se creează o armonie meditativă care te captează și îți taie plăcut respirația. „Când faci ceea ce-ți place nu mai este vorba doar de muncă”, adaugă Elena, mama tinerei, iar fiica dă afirmativ din cap. 

Lucru vs pasiune

Dacă în timpul săptămânii Daniela merge la școală și își face lecțiile, reușind să îngrijească florile câteva ore dimineața și seara, atunci întreaga sâmbătă este doar pentru asta. Se trezește dis-de-dimineață și se grăbește în seră, acolo unde este întâmpinată de un val parfumat, plăcut și delicat. Verifică fiecare floare, să vadă dacă mai are nevoie de apă, de vitamine sau de mai multă lumină. Dacă este nevoie de mai multă căldură, mută cu răbdare și grijă fiecare ghiveci în beciul transformat într-o seră săpată în pământ. Acolo, printre acoperișul de sticlă, pătrund razele călduroase, care mângâie fiecare floare, iar Daniela se pierde printre ele și asta o face fericită. „Nici nu observăm cum trece timpul și cum se întunecă, până Petru nu vine să ne întrebe dacă ne poate ajuta sau să ne cheme la masă”, râde Elena. 

Duminica și ajunul zilelor de sărbătoare este perioada preferată a Danielei, când își umple coșurile cu flori și merge să le vândă la piața din Cahul. „E plăcut să te împarți cu lucruri frumoase”, spune ea și zâmbește entuziasmată.