Stockholmul moldovenesc și patria mamuților. Cum raioanele Moldovei se dezvoltă cu ajutorul culturii

Confluența dintre trecut și viitor

În ultimele decenii, noțiunea de patrimoniu cultural a depășit limitele expozițiilor de muzeu. Patrimoniul cultural este constituit din artefacte arheologice și tradiții populare, bucătărie națională, opere de artă, peisaje naturale unice.

Anul 2018 a fost declarat în țările Uniunii Europene An al Patrimoniului Cultural nu din simplă întâmplare. Conștientizarea valorii culturii naționale, păstrarea și modernizarea ei permite o mai bună înțelegere a semnificației „cine suntem”, de ce facem anumite alegeri, încotro intenționăm să mergem. Sloganul Anului este „Patrimoniul nostru: la confluența dintre trecut și viitor”. Pe parcursul întregului an, în fiecare țară din UE, specialiști din diferite domenii – manageri din artă, organizatori de expoziții, savanți, filozofi, profesori – vor avea grijă ca această întâlnire să aibă loc.

„Cultura înseamnă nu doar distracție”

În Moldova, până în prezent, cultura nu a fost printre priorități în planurile de dezvoltare. Totuși, datorită susținerii UE, printre alte țări ale Parteneriatului Estic, țara noastră a reușit să devină, de facto, vestitoare a Anului european al patrimoniului cultural. În perioada 2015-2017, în Moldova, Ucraina, Belarus și Armenia a fost implementat un proiect de amploare – CHOICE – Patrimoniu cultural: Oportunități pentru implicare civică (eng. CHOICE — Cultural Heritage: Opportunity for Improving Civic Engagement).

„Anterior, cultura era considerată instrument ideologic, iar de păstrarea patrimoniului era responsabilă doar guvernarea. Acest proiect, dimpotrivă, a fost orientat spre susținerea societății civile”, a menționat Valeria Suruceanu, coordonator al părții moldovenești a programului, șef al ICOM Moldova. Potrivit afirmațiilor ei, în țara noastră, apare deocamdată doar conștientizarea faptului că patrimoniul aparține tuturor, iar cultura nu este doar o modalitate de a petrece o seară plăcută la un concert.

„Ea poate aduce venit și poate fi sursă de dezvoltare economică – prin intermediul turismului, crearea hub-urilor de creație. Ea poate fi utilizată pentru ca persoana să înceapă să trăiască mai bine”, este sigură Suruceanu.

În cadrul proiectului CHOICE, organizații neguvernamentale din toate localitățile Moldovei și-au propus propriile idei de conservare și revitalizare a patrimoniului cultural. Conform rezultatelor concursului, autorii a șapte inițiative vor beneficia de finanțare din partea UE: timp de doi ani, aceștia au făcut schimb de experiență cu colegii lor din țările Parteneriatului Estic, au participat la seminare și conferințe și au transpus în practică ideile lor. Bugetul fiecăruia dintre acestea a constituit, în medie, de la 10 mii până la 18 mii de euro.

Printre aceste inițiative au fost proiecte locale. De exemplu, colaborarea viitorilor istorici de la Universitatea de Stat din Moldova și a studenților de la Facultatea de Arte Plastice și Design a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. Împreună, acești tineri au participat la săpături arheologice și au studiat ceramica culturii Cucuteni-Tripolia (sec. VI-IV î.e.n.). Istoricii au descoperit cum se poate restabili un obiect întreg dintr-un craniu, iar pictorii au studiat în profunzime sursele meșteșugăritului antic. După câteva expoziții, obiectele restabilite în timpul proiectului au fost transmise muzeului Universității Pedagogice. Acest proiect a extins orizonturile studenților și ale universităților. Alte inițiative pot deveni un început de dezvoltare a  regiunilor.

Varnița – „noul Stockholm”

Cu siguranță, puțini oameni din Moldova știu că, în urmă cu câteva secole, timp de trei ani, satul Varnița din raionul Anenii Noi a fost „noul Stockholm”. Din 1711 până în 1713, în acesta a fost dislocată tabăra regelui Suediei Carol al XII-lea, care s-a retras pe acest teritoriu după ce a fost înfrânt în bătălia de la Poltava. Anume din Varnița, de pe malul Nistrului, Carol a guvernat Suedia timp de trei ani.

Împreună cu regele, aici s-au stabilit și vreo 2-3 mii de ostași. Suedezii nu intenționau să stea mult timp pe teritoriul care atunci se afla sub controlul Imperiului Otoman, însă pentru construcția taberei s-au pregătit temeinic. Tabăra chiar a fost numită „Carlopolis”. Regele și-a făcut aici propria reședință, cu două săli și 12 camere. După plecarea forțată a lui Carol și a ostașilor săi, armata otomană a „măturat” tot ce ar fi amintit de suedezi.

Pentru prima dată, bucata de pământ aproape invizibilă  pe malul Nistrului a fost observată de autoritățile române, în anul 1925. Atunci, pe locul presupusei tabere a regelui suedez a fost instalată o stea comemorativă. Pentru turiști și localnici însă acest loc nu a devenit un nou Mecca. Despre el și-au amintit doar după perestroikă.

În anul 1992, Muzeul Național de Istorie a Moldovei a descoperit că monumentul lui Carol se află în curtea unei case obișnuite. Casa a fost cumpărată de la proprietarii acesteia, în ea a fost organizată a mică expoziție de fotografii, săpături modeste și, cu aceasta, dezvoltarea sitului a fost înghețată. Peste 15 ani, din cauza stării deteriorate, construcția a fost demolată, iar monumentul a rămas îmburuienit. Bani pentru restaurarea sa nu erau.

Veronica Ștefaniuc, președintele Organizației „Femeia. Speranța. Viața”, a spus că proiectul CHOICE „a devenit prima piatră a transformărilor”. „Ideea a fost propusă de noi și Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Această problemă clocotea de mult: este o șansă ca din acest punct să înceapă dezvoltarea întregii societăți. Că doar nu fiecare sat moldovenesc se poate lăuda cu asemenea legături cu suedezii”, a spus Veronica Ștefaniuc.

Cu mijloacele primite din partea UE, a fost restaurată steaua comemorativă, a fost alcătuit un plan de dezvoltare a teritoriului și chiar au continuat cercetările științifice. În timpul pregătirii de restaurare, cercetătorii au descoperit în Arhiva Națională a României noi documente referitoare la tabăra lui Carol al XII-lea. Acest lucru i-a dat un impuls muzeului să reia săpăturile. De data aceasta, ele s-au încununat cu succes: arheologii au descoperit fundamentul unei clădiri din secolul al XVIII-lea, care se presupune că a fost cancelarie a regelui suedez. Acum, fundamentul deja conservat a devenit parte componentă a monumentului.

Deocamdată, filiala muzeului istoriei din Varnița înseamnă un monument sub cerul liber și date ale arhivei care se păstrează în casa muzeografului Boris Caragacean din localitate. „Toate obiectele găsite în timpul săpăturilor au fost duse deocamdată la muzeul din Chișinău, pentru că aici nu avem unde le păstra”, a spus Caragacean. El însă este sigur că proiectul lansat este doar un început.

El a oferit autorităților locale și ONG-urilor posibilitatea de a construi planuri mult mai ambițioase. Aceștia speră să găsească mijloace pentru a reconstrui castelul lui Carol, pentru a deschide un muzeu adevărat și pentru a amenaja trecerea spre Nistru. Tabăra regelui suedez poate deveni parte a traseelor turistice. Iar deocamdată, Boris Caragacean organizează excursii pentru toți doritorii: potrivit lui, în timpul restaurării monumentului, localnicii au aflat mult mai multe despre tabăra lui Carol al XII-lea și sunt gata să participe la dezvoltarea zonei turistice în satul natal.

Costești – patria oamenilor de neanderthal și a mamuților

Au acceptat noile perspective și locuitorii satului Duruitoarea Veche, de lângă satul Costești, raionul Râșcani. Zona în care sunt situate satele Costești și Duruitoarea Veche este foarte reușită: pe de o parte, este cel mai mare din Moldova rezervor de apă al râului Prut, de cealaltă parte este lanțul pitoresc de peșteri. Savanții presupun că acestea din urmă au o vechime de 18 milioane de ani și sunt de o vârstă cu Marea Barieră de Corali din Australia.

Sunt puține informații despre primele săpături. Ele au fost reluate deja în perioada sovietică, în anii 1960. Atunci, arheologii au găsit într-una din peșteri maxilarului unui om de neanderthal – una dinte cele mai rare descoperiri atât de vechi în Europa. În anul 2008, la cea mai cunoscută grotă din Duruitoarea Veche a fost găsit un colte de mamut. Exponatele au fost transmise Academiei de Științe, iar complexul a fost dat uitării.

La acel moment, când Asociația „Moștenitorii” împreună cu localnicii au început amenajarea grotei din Duruitoarea Veche, în cadrul proiectului CHOICE, la intrarea în aceasta era o tăbliță din fontă cu inscripția: „Monument arheologic ocrotit de stat”. Însă ea a fost deteriorată și aruncată în iarbă.

În anul 2016, datorită proiectului, participanții unei școli de vară au reluat săpăturile în grota din Duruitoarea Veche. Aceștia au descoperit fragmente de oase de cai și urși de peșteră, vârsta cărora este estimată la 200-300 de mii de ani. Multe sarcini ale proiectului au fost implementate de întregul sat. Locuitorii satului au ajutat la restaurarea clădirii pe jumătate distruse, unde, cândva, era școala, pentru a organiza acolo un muzeu, au făcut ordine în curte.

„O femeie care a participat la văruit a spus: „iată, voi fi bătrână, voi veni aici cu nepoții și le voi spune: eu am făcut asta”. Este o idee foarte bună”, a spus Nicolai Moscalu, președintele „Moștenitorilor”.

Potrivit lui, mulți locuitori ai satului au decis să participe și la completarea colecției etnografice a muzeului: aduceau de acasă instrumente vechi pentru munca în câmp, ulcioare, fotografii ale buneilor și străbuneilor lor. Colecția de descoperiri arheologice a muzeului a fost completată și cu exponate oferite de Academia de Științe a Moldovei și liceul din localitate, unde anterior se păstrau obiectele găsite în peșteri.

Din luna iunie până în septembrie anul trecut, muzeul a fost vizitat de circa 3 mii de oameni. Majoritatea acestora sunt copii și elevi din raioanele de nord ale țării. Printre oaspeți au fost și numeroși străini – din România, Franța, SUA. Schimbările de la Costești s-au produs și în domeniul imobiliarelor: doar pe parcursul ultimului an, au fost procurate vreo 15 case din sat. Noii proprietari au venit din Chișinău, Bălți și chiar din SUA.

Localnicii spun, în glumă, că înainte, acoperișurile din stuf erau ceva obișnuit, iar acum, ele sunt „moderne și ecologice”. Și recunosc că proiectul i-a impus și pe ei să privească altfel la ceea ce s-au obișnuit să vadă în fiecare zi. „Mai devreme, arătau spre grotă și ziceau: `iată, o gaură`”, povestește Nicolai Moscalu. El este sigur că dacă și în continuare va fi găsit limbaj comun cu autoritățile locale și vor participa în proiecte asemănătoare cu CHOICE, Duruitoarea Veche și Costești vor putea primi o nouă viață.

Autor: Olga Gnatcova

Articol publicat de „Newsmaker” în Rusă și Română