După patru ani de reformă: justiția dintre transformare și consolidare
Încheierea Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022–2025 marchează sfârșitul unui ciclu ambițios de reforme și începutul unei etape mai puțin spectaculoase, dar mai dificile: transformarea noilor reguli și instituții într-o normalitate funcțională a statului de drept.
Patru ani de implementare a Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022–2025 oferă suficientă distanță pentru o evaluare care să depășească dinamica zilnică a reformelor și să privească sistemul în ansamblu. Perioada a coincis cu schimbarea profundă a cadrului de politici publice determinată de parcursul european al Republicii Moldova, iar justiția a devenit unul dintre domeniile în care ritmul intervențiilor legislative și instituționale a fost cel mai intens.
În acest interval au fost revizuite garanțiile constituționale privind independența justiției, au fost reorganizate organele de autoadministrare, a fost reconfigurat rolul Curții Supreme de Justiție, au fost introduse mecanisme extraordinare de evaluare a integrității judecătorilor și procurorilor și au fost modificate regulile de selecție, promovare și responsabilizare profesională. În paralel, au fost inițiate reforme privind administrarea instanțelor judecătorești și procuraturilor, digitalizarea serviciilor judiciare, accesul la justiție, protecția persoanelor vulnerabile și dezvoltarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor.
Aceste schimbări nu trebuie însă reduse la o listă de acte normative și instituții reorganizate. Contribuția durabilă a Strategiei constă în încercarea de a trata justiția ca pe un sistem, în care independența, integritatea, calitatea actului de justiție, capacitatea administrativă și accesul cetățeanului sunt componente interdependente. Justiția nu este doar o putere a statului care trebuie protejată împotriva ingerințelor, ci și un serviciu public care trebuie administrat profesionist, transparent și previzibil.
Această abordare schimbă și modul în care sunt înțelese independența și integritatea. Independența nu poate fi asigurată exclusiv prin garanții constituționale, dacă instituțiile de autoadministrare nu funcționează eficient, dacă funcțiile vacante nu sunt ocupate la timp sau dacă instanțele nu dispun de resursele necesare. Integritatea nu poate rămâne doar o exigență individuală adresată judecătorului sau procurorului, ci trebuie susținută de mecanisme credibile de selecție, evaluare, prevenire și responsabilizare. În același timp, nici independența, nici integritatea nu sunt suficiente, singure, pentru a produce o justiție rapidă, coerentă și accesibilă.
De la schimbarea regulilor la schimbarea instituțiilor
Aici se află diferența dintre o reformă legislativă și una instituțională. Prima schimbă regulile; cea de-a doua schimbă modul în care instituțiile funcționează în fiecare zi. O lege poate fi adoptată într-un singur ciclu parlamentar și poate intra în vigoare imediat. O instituție are nevoie de timp pentru a-și adapta procedurile, competențele, practicile manageriale și cultura organizațională.
Reforma justiției din Republica Moldova a ajuns tocmai în acest punct. În ultimii ani, instituțiile au fost chemate să implementeze simultan modificări constituționale, reorganizări, mecanisme extraordinare de evaluare, noi proceduri de carieră și proiecte de transformare digitală, fără a-și întrerupe activitatea curentă. În aceste condiții, întârzierile în operaționalizarea unor mecanisme, durata proceselor de evaluare, ocuparea lentă a funcțiilor vacante sau dezvoltarea anevoioasă a unor sisteme informaționale nu pot fi explicate exclusiv prin calitatea legislației ori prin voința de reformă. Ele arată și limitele capacității instituționale de a absorbi simultan un volum atât de mare de schimbare.
Această constatare nu justifică întârzierile și nici nu diminuează exigența responsabilității. Ea indică însă locul în care trebuie mutat centrul de greutate al politicilor publice. După o perioadă dominată de elaborarea și adoptarea regulilor, succesul reformei depinde tot mai mult de management, resurse umane, infrastructură, interoperabilitate digitală, coordonare interinstituțională și capacitatea de a utiliza datele pentru luarea deciziilor.
De aceea, performanța justiției nu mai poate fi măsurată doar prin numărul legilor adoptate, al instituțiilor reorganizate sau al acțiunilor formal realizate. Testul relevant este efectul produs: durata examinării cauzelor, calitatea și coerența hotărârilor, accesibilitatea procedurilor, executarea efectivă a soluțiilor, protecția persoanelor vulnerabile și încrederea pe care sistemul o inspiră. Modernizarea formală începe odată cu schimbarea regulilor; modernizarea efectivă devine vizibilă atunci când cetățeanul resimte schimbarea în interacțiunea sa concretă cu justiția.
Din această perspectivă, bilanțul Strategiei este unul de etapă. A fost creată o arhitectură instituțională diferită, au fost ridicate standardele de transparență și responsabilitate și a fost extinsă agenda reformei dincolo de tema tradițională a independenței și combaterii corupției. Dar arhitectura, oricât de bine concepută, nu este încă echivalentă cu funcționarea. Următoarea etapă trebuie să demonstreze că instituțiile pot produce rezultate constante, pot coopera și pot rezista schimbărilor politice fără a reveni la logica intervențiilor permanente și a soluțiilor excepționale.
După reformă începe consolidarea
Următorul document de politici pentru sectorul justiției trebuie, prin urmare, să aibă o misiune diferită. Dacă Strategia pentru anii 2022–2025 a fost orientată în mare măsură spre reconstruirea cadrului normativ și instituțional, noul ciclu trebuie să transforme această arhitectură într-un sistem funcțional, rezilient și orientat spre rezultate.
În primul rând, accentul trebuie deplasat de la monitorizarea realizării acțiunilor la evaluarea impactului lor. Adoptarea unei legi sau instituirea unui mecanism nu reprezintă, prin ele însele, rezultate finale. Fiecare intervenție importantă trebuie evaluată prin efectele sale asupra calității actului de justiție, duratei procedurilor, uniformității practicii, accesului la servicii și încrederii publice. Indicatorii cantitativi rămân necesari, dar trebuie completați cu indicatori de rezultat, evaluări periodice și mecanisme independente de analiză a impactului.
În al doilea rând, consolidarea capacității instituționale trebuie să devină un obiectiv strategic de sine stătător în următoarea strategie pe justiție. Managementul instanțelor și al procuraturilor, planificarea resurselor, ocuparea funcțiilor vacante, dezvoltarea competențelor administrative și investițiile în infrastructură nu mai pot fi tratate ca activități auxiliare. Fără instituții capabile să aplice coerent regulile, reforma riscă să rămână dependentă de intervenții legislative succesive.
Resursa umană trebuie plasată în centrul acestui efort. Recrutarea, formarea continuă, evaluarea performanțelor, motivarea și retenția profesioniștilor trebuie integrate într-o politică unitară. Un sistem supus unei presiuni îndelungate de reformă are nevoie nu doar de exigențe sporite, ci și de stabilitate organizațională, distribuirea echitabilă a sarcinilor și perspective profesionale credibile. Cultura integrității și a responsabilității se construiește durabil atunci când este însoțită de competență, leadership instituțional și condiții adecvate de muncă.
Transformarea digitală trebuie, la rândul ei, să depășească logica unor aplicații separate și să urmărească formarea unui ecosistem interoperabil. Digitalizarea nu este un scop în sine și nici doar un proiect tehnologic. Ea trebuie să simplifice procedurile, să reducă sarcinile administrative, să permită utilizarea inteligentă a datelor și să îmbunătățească experiența justițiabilului. Un sistem digital fragmentat poate reproduce, în format electronic, aceleași ineficiențe pe care reforma încearcă să le elimine.
Noul ciclu strategic trebuie să privească justiția ca pe un ecosistem instituțional mai larg. Funcționarea instanțelor judecătorești și a procuraturilor depinde și de calitatea avocaturii, notarilor, executorilor judecătorești, mediatorilor, experților judiciari și administratorilor autorizați. Coerența standardelor profesionale, interoperabilitatea procedurilor și dialogul dintre aceste componente sunt esențiale pentru ca reforma să producă rezultate la nivelul întregului lanț al justiției.
La fel de importantă este comunicarea publică. Încrederea nu poate fi obținută numai prin prezentarea numărului de acțiuni realizate. Instituțiile trebuie să explice deciziile, să comunice onest dificultățile, să consulte utilizatorii serviciilor judiciare și să transforme datele privind experiența acestora într-un instrument de management. Dialogul cu societatea nu este o activitate complementară, ci o componentă a bunei guvernări a justiției.
În fine, viitorul document de politici publice pentru sectorul justiției trebuie să rămână flexibil în raport cu procesul de aderare la Uniunea Europeană, fără a confunda însă conformarea externă cu finalitatea reformei. Standardele europene oferă direcție și disciplină, dar obiectivul final rămâne construirea unui sistem care funcționează eficient, independent și predictibil pentru cetățean, indiferent de ciclurile politice și de presiunile momentului.
În loc de concluzii
În urmă cu patru ani, întrebarea dominantă era dacă Republica Moldova poate iniția și susține o reformă amplă a justiției. Astăzi, întrebarea este mai exigentă: pot instituțiile create sau reorganizate să funcționeze stabil, să producă rezultate și să transforme regulile noi în practici obișnuite?
Cetățenii nu își vor măsura încrederea prin numărul strategiilor adoptate și nici prin volumul legislației modificate. Ei o vor măsura prin timpul petrecut în fața instanțelor, prin claritatea și predictibilitatea soluțiilor, prin accesul efectiv la apărare și prin certitudinea că legea este aplicată cu aceeași rigoare tuturor.
De aceea, următorul ciclu strategic nu trebuie să abandoneze reforma, ci să îi schimbe ritmul și instrumentele. Mai puține intervenții normative succesive, mai multă evaluare a efectelor; mai puține soluții excepționale, mai multe mecanisme instituționale stabile; mai puțină concentrare asupra arhitecturii formale, mai multă atenție pentru modul în care aceasta funcționează.
Dacă primul ciclu strategic a cerut curajul de a schimba, următorul va cere răbdarea și disciplina de a consolida. Instituțiile nu devin puternice în momentul în care sunt create, ci atunci când funcționează firesc, previzibil și independent. Adevăratul succes al reformei va veni în momentul în care societatea va înceta să o mai perceapă ca pe o succesiune de schimbări și va începe să o recunoască drept normalitate.
Acest op-ed este elaborat în cadrul proiectului „Asigurarea integrității, eficienței și independenței sistemului de justiție din Moldova –#JustițiePentruMoldova”, finanțat de Uniunea Europeană și co-finanțat de Fundația Soros Moldova. Conținutul materialului aparține autorului și nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al Uniunii Europene și Fundației Soros Moldova.
